Un cadru feeric, o lume perfecta...
Plina de zambet, plina de flori,
Un camp cu mult soare, un cer fara nori,
Un cadru feeric, o lume perfecta...

Un cardu sinistru, o lume morbida...
Insetata de suferinta semenilor sai,
Pamant fara speranta, plin de oameni rai,
Un cadru sinistru, o lume morbida...

Prins intre doua lumi, trebuie sa aleg.
Un om fara suflet, sa fac numai rau?
Un om ce-i aproape de prietenul sau?
Trebuie s-aleg calea pe care sa merg.

Ajut totdeauna pe prietenul meu...
Insa cine oare ma ajuta pe mine?
Cine mi-ar da mieo bucata de paine?
Cine-ar fi langa mine atunci cand mi-e greu?

Sa fiu fara suflet, sa fac numai rau...
Sa nu ajut deloc pe cel de langa mine,
Sa uit ca odata el mi-a facut bine.
Dar pot oare sa uit de Dumnezeu?

Mi-e greu sa aleg, am multe in gand.
O lume in flacari sau o raza de soare?
Mereu tot aud ca speranta nu moare
Si sper... dar, totusi, pana cand?

Aleg rautatea, un drum spre pierzare.
Nu am nici un tel, nu am nici un scop,
Nu merit un suflet, nu merit un corp,
Insa pe mine lumea ma merita oare?

Ma simt mult mai bine, parca-am inviat.
Soarele-apune, natura se stinge,
Cerul varsa continuu doar lacrimi de sange
Plangand decaderea unui suflet curat.

Sa ard jos, in flacari, e destinul meu,
Sa fac numai rau, o viata-n pacat,
Sa uit ca odata voi m-ati ajutat,
Insa pot oare sa uit de Dumnezeu?