Intuneric...
nu pot sa vad,
Soarele s-a ascuns intre nori.
Fara lumina, fara nimic...
singur...in intuneric.

Intuneric...
afara ploua...
nimic nu e la fel ca inainte.
O lume cruda, o natura ostila...
sunt singur, pierdut... in intuneric.

Dar iata ca in aceeasi zi ploioasa
o raza de lumina apare deodata.
Orbit de stralucirea ei, n-am putut privi la ea...
Dar ea mi-a spus
cu un glas dulce si bland:
"Nu-ti fie teama, sunt aici acum!"

Mi-am ridicat incet privirea,
inca neobisnuita cu o asemenea frumusete,
iar printre razele stralucitoare te-am vazut pe tine:
un inger bun, intr-o lume cruda, intr-o natura ostila...

Mi-am racapatat zambetul, speranta
pierdute de mult timp.
O fericire enorma m-a cuprins...
Nu mai eram singur, nu mai eram in intuneric.
Eram special...
luminat de o raza de soare intr-o zi ploioasa.
Te aveam pe tine...
un inger bun intr-o lume cruda, intr-o natura ostila.